Mult mai populara cu numele de “palinca”, horinca de Maramures este o bautura specifica in nordul Ardealului, cu care vei fi garantat intampinat de gazdele locului.
Obtinuta adesea din prune, dar si din alte fructe, precum perele sau merele, palinca, spre deosebire de tuica, are o tarie mult mai mare, numindu-se astfel numai daca depaseste 40 de grade.

Desi toate bauturile dublu distilate obtinute din fructe se numesc palinca, doar cea de prune (unic sau dublu distilata) se poate numi tuica. In rest, in functie de fructele din care au fost obtinute, licorile sunt denumite rachiu si desi se practica, nu este recomandata amestecarea fructelor intre ele, deoarece rezulta un amalgam de arome.

Fructele trebuie sa fie cat mai bine coapte cand sunt culese si adunate, lucru care se intampla toamna devreme, in septembrie. Acestea trebuie spalate bine si lasate la fermentat in butoaie de lemn. Optional, fructele sunt strivite, ceea ce grabeste si procesul de fermentare. Spre finalul toamnei, cam la 6-7 saptamani de cand fructele sunt puse la fermentat, incepe adevaratul proces de obtinere al bauturii.

Dubla distilare

Borhotul (fructele fermentate si zdrobite) se transfera in cazane cu cupru (adaptate cantitatii de fructe ce trebuie fiarta) si se fierbe la foc mic pentru ore in sir, amestecand periodic, in cazul in care cazanele nu sunt automatizate. Fruntea (primul lichid iesit in urma distilarii) poate fi pastrata pentru uz casnic, sau poate fi aruncata, deoarece este mult prea tare.
Borhotul trebuie inlocuit ori de cate ori lichidul scade semnificativ si nu mai are alcool.
Vaporii rezultati in urma fierberii borhotului trec prin alambic si condenseaza, la capatul acestuia rezultand un lichid incolor si cu o tarie de cca 30 grade. In sudul tarii, lichidul astfel obtinut ramane la acest stadiu, purtand denumirea de tuica sau rachiu si avand o aroma mai puternica, dar o tarie mai mica.
In urma fierberii si evaporarii apei, cazanul trebuie spalat bine, iar tuica trebuie fiarta din nou in cazan, la foc cat mai mic, pentru cateva ore. Acest proces este cea de-a doua distilare, in urma caruia rezulta horinca, un lichid ce ar trebui sa iasa incolor. In acest moment se testeaza cat de tare este horinca. Aceasta trebuie sa aiba 50 de grade, iar daca este prea tare, trebuie diluata cu apa distilata sau apa de fantana.
Pentru a evita prezenta impuritatior, poate fi folosit si un tifon pus inainte, care le sa filtreze. Horinca se pastreaza in butoaie din lemn de dud, ce dau palincai atat aroma cat si culoare usor galbuie.

din aceeasi categorie